4017_sf.proorocdaniel_s0bp.jpgPreot paroh: Cucul Daniel Constantin Adresa: Poligonul industrial, C/ Blasco de Garay, nr: 20 Villarrobledo, Spania. Numere de telefon: +34642957117 ori +34633122760 Adresa de email: parohiaortodoxavillarrobledo@yahoo.com

sâmbătă, 18 august 2012

PREDICA LA DUMINICA A XI-A DUPA RUSALII



Robul nemilostiv
...Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o... Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine? (Matei XVIII, 32-33)

Frati crestini,
O mare indignare ne-a cuprins inima, vazand purtarea neomeneasca a datornicului din Evanghelia de astazi. El datora stapanului sau 10.000 de talanti, o suma enorma in banii nostri. Deoarece nu avea cu ce sa plateasca, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copii si tot ce avea, ca sa-si plateasca datoria.
Iata in ce grozava nenorocire era sa cada toata familia aceasta. Dar, a fost de ajuns ca sluga aceasta sa faca o mica rugaciune, sa cada in genunchi, cu lacrimi la picioarele stapanului sau si acesta, plin de mila si de bunatate, sa ierte toata datoria si sa-l slobozeasca. Iata insa, ca, pe cand mergea el linistit spre casa sa, si inca nu i se uscase bine lacrimile cu care ceruse iertare iar praful de pe genunchi nu i se scuturase, intalneste pe un prieten al sau care ii era lui dator o suta de dinari, o suma foarte mica.
Se repede la el, ii pune mana in gat si il sugruma zicandu-i: "Plateste-mi tot ce-mi esti dator". La strigatul acesta neomenos si brut, nenorocitul acela cerea zadarnic ragaz, caci tovarasul lui era fara mila si surd la rugaciunea acestuia, uitand de binele ce-i facuse stapanul sau.
Vai, ce priveliste revoltatoare! Dar bine a facut stapanul care l-a chemat inapoi pe netrebnic si l-a aruncat in temnita sa se chinuiasca fara incetare. Uitucul si nerecunoscatorul acesta isi merita pedeapsa.
Dar, sa nu ne miram prea mult de purtarea robului nemilostiv si sa nu-l osandim, fiindca ne osandim pe noi insine. Si noi suntem ca si el, ba mi se pare ca mai mult, fiind chiar mai rai ca el. In timp ce dansul avea o datorie iertata de un stapan oarecare, noi avem sumedenii de faradelegi trecute cu vederea de insusi Dumnezeu.
In vreme ce sluga aceea cerea numai banii sai inapoi, noi am vrea si sufletul semenilor nostri, care ne-au gresit cu ceva. Pentru o lovitura, dam zece lovituri; pentru o nedreptate, zeci de razbunari; pentru o jignire, ani de manie si de invrajbire. Sa nu ne amagim, infricosata va fi pedeapsa stapanului. De vrem sa avem parte de mila Celui de sus, de vrem sa ne mantuim sufletele, avem o singura cale: iertarea aproapelui nostru.
Unul din sfintii parinti din Pateric spune ca sunt trei feluri de iertari pe pamant:
1. Oamenii care au ajuns la inaltimea aceasta, de a ierta pe vrajmasi si de a-i iubi, se numesc fiii lui Dumnezeu, caci se aseamana cu Mantuitorul care a iertat pe vrajmasii sai.
2. Oamenii care tin minte raul se numesc fiii lui Adam.
3. Cei ce nu se pleaca cu nici un chip si stau invartosati si intepeniti de mandrie si ingamfare se numesc fiii celui viclean.
Asa vedem ca a zis Mantuitorul robului neiertator din Evanghelia de astazi: "Rob viclean". Toti acestia isi pierd sufletul daca ii va apuca moartea in viclesug, vrajmasie si dusmanie.
Imparatul din Evanghelia de astazi, care a vrut sa se socoteasca cu robii sai, este Bunul Dumnezeu, Imparatul Slavei cerului si al pamantului. Robul care datora 10.000 de galbeni inchipuie pe fiecare dintre noi toti, care am primit din mana Celui Preainalt atatea bogatii, daruri si avere, incat sa nu se poata socoti valoarea lor.
Dumnezeu ne-a dat cerul, soarele, luna si stelele, norii cu ploile, lumina si caldura, aerul si apele; ne-a dat pamantul cu toate bogatiile de pe el, bunatatile si toate florile, animalele si pasarile. Pestii apelor si tot ceea ce exista pe pamant, in ape si in aer. Toate le-a dat in stapanire omului. I le-a dat ca o zestre, ca sa-i fie de folos. L-a imbogatit Dumnezeu pe om cu ochi ca sa vada, cu gura sa vorbeasca, cu urechi sa auda, picioare sa umble, maini sa lucreze si minte cu care sa gandeasca si sa judece. Mare lucru este mintea la om.
Toate aceste bogatii pe care le-a primit omul de la Imparatul Slavei, Dumnezeu, au asa de mare valoare ca un om niciodata n-ar putea plati Stapanului Ceresc, chiar de ar fi viata sa pe pamant mii de ani. Ce avem noi? Cu ce am venit noi pe pamant? Goi am venit si goi plecam! Plangand am venit si, poate, plangand plecam.
Cu toate acestea, omul netrebnic si nerecunoscator vine si el o data pe an la biserica, da o liturghie, spune o mica rugaciune si i se pare ca a facut foarte mult pentru Dumnezeu. Desi a primit atatea daruri, peste care Dumnezeu l-a pus stapan, incepe sa huleasca numele Celui Atotputernic si sa carteasca impotriva Lui. S-au invatat multi sa se vaiete ca sunt saraci, ca au trebuinta de multe. De fapt, se plang tot acei care au.
Dar, toti nemultumitii acestia au uitat de marea bogatie primita de sus de la Tatal Ceresc. Ce ne-ar folosi noua daca am avea inainte toate frumusetile lumii si ar fi ale noastre, daca n-am avea ochi sa le vedem? Daca ai avea inainte toate bunatatile, la ce ti-ar folosi daca, din cauza unei boli, nu te poti apropia de ele, daca n-ai putea sa umbli pe picioarele tale si sa te duce unde vrei, daca nu te-ai putea folosi de mainile tale sa lucrezi si sa te servesti cum iti place?! Iata, deci, ce bogatie mare avem de la Dumnezeu, aceste madulare sanatoase pe care trebuie sa le punem in slujba Sa, nu in slujba vrajmasului diavol.
Cu toate acestea, omul tot indaratnic si nerecunoscator este. Aude clopotul bisericii in duminici si sarbatori cum il cheama Dumnezeu ca sa-I multumeasca pentru toate darurile Sale, dar el nu vrea sa auda. O zi pe saptamana a oprit-o Dumnezeu pentru El, Ziua duminicii, e ziua Lui. Numele acesta "Duminica" e de la Dumnezeu, pentru ca omul sa-I cinsteasca numele si, venind la casa Lui, sa-I aduca jertfa de lauda si prinos de recunostinta pentru toate cele primite.
Dar unii nu vor sa auda, iar altii, daca vin, vin tot cu interese pamantesti, vin sa ceara de la Dumnezeu sa le dea si iar sa le dea. Dar, unde este multumirea pentru tot ce s-a dat? Cati recunosc ca sunt datori, nespus de mult, sa vina la Sf. Lui Casa sa mai plateasca din datorii? Alearga omul dupa treburi cu masina, cu avionul, ba si prin tari straine, ca sa castige vant, praf si cenusa. Unii se intorc, altii nu se mai intorc de loc, sau se intorc schiloditi, pentru nimicuri pamantesti. In acest timp, Dumnezeu ne asteapta mereu, aici in casa Lui, ca sa platim din datoriile noastre.
Sluga care era datoare 100 de dinari acelui rob nemilostiv si care a fost osandita la inchisoare pana va plati datoria inchipuie pe datornicii nostri, fratii nostri, gresitii nostri.
Daca nu iertam din inima pe cei ce ne supara cu ceva, ii osandim sau ii pagubim cu ceva, sa stiti ca savarsim un pacat strigator la cer si, cat de curand, vine fara de veste Stapanul de sus sa ne zica si noua: "Sluga vicleana, toata datoria ti-am iertat-o, fiindca M-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de tovarasul tau precum si Eu am avut mila de tine?".
Va fi atunci vai si amar de noi, caci vor curge bataile de la Imparatul de sus, in lume aceasta, in diferite feluri. Daca nu iertam si nu ne impacam, indreptandu-ne, ne va da si pe noi la sfarsit pe mana chinuitorilor si vom merge la temnita iadului pentru totdeauna.
Mai departe, ne spune Sf. Evanghelie ca prietenii celui inchis pentru 100 de dinari s-au intristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. Acesti prieteni sunt ingerii nostri pazitori, caci nu suntem singuri, ci fiecare are cu el pe ingerul sau pazitor pe care l-a primit la botez. Acesti prieteni mai inchipuie si pe sfintii a caror nume il purtam fiecare, sau a caror icoana o avem in casele noastre. Acestia toti spun, pe drept cuvant, toate cate le facem noi, aici pe pamant, fratilor nostri, aproapelui nostru.
Auzind Imparatul  spune Sf. Carte  a chemat la el pe robul cel nemilostiv si i-a zis: "Rob viclean, eu ti-am iertat toata datoria fiindca M-ai rugat, oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?"
Vedeti, aici Domnul pune accent pe rugaciune, caci zice: "... ti-am iertat toata datoria fiindca M-ai rugat...". Fara rugaciune, deci, fara recunoasterea gresalelor facute si fara a ne cai de cele facute, nu primim iertare. Stapanul s-a maniat pe sluga vicleana si a dat-o pe mana chinuitorilor, aruncand-o in temnita pana va plati tot. De aceea, a zis Domnul Hristos altadata: " Impaca-te cu parasul tau cata vreme esti pe drum cu el", adica cat suntem inca in viata aceasta. Sa nu ne apuce moartea neimpacati cu cei ce ne-au gresit, sau le-am gresit cu ceva, caci la moarte s-a sfarsit drumul si mergem sa dam seama de faptele noastre. Atunci vom fi dati pe mana temnicerilor iadului si vom fi chinuiti pana vom plati tot.
Domnul Hristos ne spune mai departe ca asa va face Tatal Ceresc celor care nu iarta din inima pe cei ce le-au gresit. Auziti, din inima trebuie sa iertam, nu numai din gura, sa spunem si noi asa cum zic unii: "L-am iertat, dar nu-l pot uita!"
Domnul Hristos ne-a dat pilda de iertare chiar cu viata Sa. El a iertat pe toti pacatosii si chiar pe vrajmasii lui Dumnezeu cand a fost scuipat in fata, hulit si batjocorit, batut cu bice si condamnat la moarte, incununat cu spini, rastignit si pus la un loc cu talharii, El se roaga Tatalui Ceresc si-I cere sa le ierte tot pacatul, pentru ca nu stiu ce fac. Iata pilde de rabdare pentru noi.
Cine a fost mai hulit si batjocorit ca Domnul Hristos? Si, totusi, El a iertat, caci stia ca autorul tuturor relelor este diavolul. Diavolii facusera din cei ce L-au rastignit pe Iisus niste unelte ale lor, si nu mai stiau, sarmanii, ce fac, caci erau imbatati de rautatea demonilor si strigau cu totii: "Rastigneste-L!" De aceea, ne porunceste si noua Domnul Hristos sa iubim chiar pe vrajmasii nostri.
Aceasta este una din poruncile Mantuitorului. Acesti vrajmasi ai nostri, facandu-ne rau, ne fac totusi un mare bine. Aceasta porunca au implinit-o toti sfintii lui Dumnezeu si primii crestini care s-au mantuit. De aceea, Sf. Ap. Pavel zicea: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda fara numai in Crucea Domnului Hristos, prin care lumea s-a rastignit fata de mine si eu fata de lume". Un crestin adevarat trebuie sa fie mort fata de lume, fata de ispitele ei, fata de amagirile ei.
Asa se spune despre un crestin care nu intelegea cuvintele acestea ale Sfantului Ap. Pavel, ca el s-a rastignit fata de lume, si s-a dus la un pustnic sa-l lamureasca. Ca sa-l faca sa inteleaga, pustnicul l-a trimis intr-un cimitir sa ocarasca mortii. S-a dus omul acolo si, aruncand cu pietre pe morminte, a inceput sa strige: "Pacatosilor, putrezitilor, ce de pacate ati mai facut si voi in viata, ce rai si lacomi ati mai fost, vai voua nenorocitilor, ati ajuns acum mancare viermilor!"
Dupa ce a zis el multe si de toate s-a intors inapoi la pustnic.
 Ai facut cum ti-am spus?  a intrebat pustnicul.
 Am facut, parinte  i-a raspuns omul nostru. I-am ocarat si le-am zis destule cuvinte grele.
 Si ce ti-au raspuns mortii?  mai intreba pustnicul.
 Ei n-au zis nimic, numai eu am vorbit!  raspunse crestinul.
Acum du-te din nou la cimitir  il indemna pustnicul  si vorbeste-i de bine, lauda-i, spune-le cuvinte cat mai frumoase.
S-a dus omul din nou si a inceput sa laude mortii, zicand: "Ferice de voi, mortilor! Ce viata frumoasa ati avut voi! Ce frumos cantati voi la biserica si ce frumos vorbeati la lume despre Dumnezeu! Ce de milostenii ati facut si ce credinciosi ati fost, ferice de voi!"
Dupa ce i-a laudat bine, s-a intors la pustnic si i-a spus ca a facut intocmai.
 Ei, zise pustnicul, si ce ti-au grait mortii cand il slaveai cu vorbe frumoase?
 Nimic, raspunse omul, numai eu am vorbit. Le-am zis destule bune si numai eu vorbeam.
 Ei, vezi dragul meu, daca vrei si tu ca sa te mantuiesti fa tot asa: fa-te mort fata de lume, adica sa nu primesti hulele, ocarile, defaimarile si vorbele rele si urate si sa nu iei seama nici laudele, vorbele frumoase si ispititoare si, asa, vei calca peste toate ispitele, implinind cuvantul Domnului, al iertarii si iubirii de aproapele.
Noi nu trebuie sa ne razbunam pe vrajmasii nostri, ci sa-i compatimim, sa-i plangem, caci merg in chinurile iadului si acolo vor plati cu varf si indesat toata vrajba si rautatea lor. De ce sa ne mai razbunam noi, caci oricum, dreptatea lui Dumnezeu nu-i va ierta daca nu se vor pocai. Prin rugaciunea domneasca  Tatal nostru  Mantuitorul ne-a legat si mai strans, asa ca sa nu ne putem nici ruga, daca nu iertam pe cei ce ne-au gresit.
Vedeti dar, ca vrajmasii ne fac un bine! Credeti ca sfintii mucenici, care sunt acum incununati in cer cu asa mare stralucire si fericire, ar mai fi fost atat de cinstiti de ingeri, de sfinti si de Dumnezeu, daca nu erau vrajmasii care sa-i chinuie, sa-i vorbeasca de rau si sa-i munceasca?! Dar cati inteleg lucrul acesta? Cati dintre noi intelegem ca vrajmasii ne fac un mare bine pentru suflet?
Foarte miscatoare si frumoasa fapta a facut un credincios, tocmai pe patul mortii sale, ca sa ia pilda si ceilalti ai casei lui. El avea un vecin care toata viata sa il necajise, il suparase in fel de fel de chipuri. Acum, la ultima suflare, il chema si-i dadu un C.E.C. cu o anumita suma de bani, pe numele lui, pe care batranul ii pusese inca de pe cand putea sa umble. Vazand aceasta, ceilalti ai casei au ramas mirati de faptul lui si l-au intrebat de ce a facut acest lucru? El le-a raspuns: "Vecinul meu, prin necazurile pe care mi le-a pricinuit, mi-a facut cel mai mare bine, pentru ca m-a intarit in rabdare, m-a facut sa ma rog neincetat si am castigat un frumos loc de fericire in Imparatia Cereasca, pe care Domnul Hristos mi l-a aratat putin mai inainte". Avusese o vedenie mai inainte si-i aratase Domnul Hristos locul de fericire castigat prin rabdarea dovedita in fata acestui vrajmas.
Frumoasa fapta! Iata cum putem si noi castiga fericirea cea vesnica prin rabdare si iertare. Fara acestea nu inaintam. Vrem sa ne fie numai bine pe aici si sa nu ne zica nimeni nimic, ca sarim in sus. Sunt insa unele cazuri grele de iertare in viata. Foarte mult conteaza si ce urmareste persoana vrajmasa. Poate ca doreste sa te pagubeasca, ravnind la casa ta, la trupul tau sau la averea ta, facand abuz de putere. Asa se purta, de pilda, imparateasa Eudoxia, pe care Sf. Ioan Gura de Aur a mustrat-o foarte aspru. Chiar si dupa moartea ei, zeci de ani i-a tremurat mormantul, pana cand i-au adus moastele sfantului din exil si a iertat-o dand pilda tuturor. Amintim acum si de regina Isabela, mustrata de Sf. Prooroc Ilie si multe alte persoane care au umblat cu nedreptati mari.
Sunt unii vrajmasi care vor sa te traga la vreo ratacire, sau altii care n-au nici o credinta si le place sa-ti faca numai rau. Pentru acestia este de-ajuns daca-i saluti cu respect. Daca nu vor sa vorbeasca si nu te iarta, pacatul ramane al lor.
Daca intre noi crestinii, care mergem la biserica, ne spovedim si ne impartasim, tinem posturile, facem rugaciuni si ne straduim sa facem bine, se iveste o neintelegere, Domnul Hristos ne-a lasat niste sfaturi zicand: "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l, intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau, iar daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa te asculte, spune-l Bisericii, si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si vames".
Vamesul si paganul erau socotiti la fel din cauza rautatii si nedreptatilor pe care le faceau. "Spune-l Bisericii" inseamna sa-l spui preotilor sau sa-l pui la slujbe; sa faci rugaciuni si metanii, caci Dumnezeu le va descurca pe toate.
Dar sunt si cazuri ca nu poti sa ierti, caci iti vin in minte mereu cuvintele acelea usturatoare pe care ti le-a zis sau fapta rea a vrajmasului. Poate fiecare dintre noi am avut in viata noastra sau poate avem pe cate cineva pe care nu-l putem ierta. Ce trebuie sa faci in aceasta situatie, crestine?
Lasa toate si te impaca daca vrei sa primesti iertare. Tu te duci sa-ti ceri iertare de la Dumnezeu si tu nu ierti pe cel care te-a suparat. Pai, pe acela trebuie sa-l ierti care ti-a facut ceva, ti-a zis sau te-a pagubit cu ceva, nu pe acela care nu tia-a facut nimic. Pe acela nu ai de ce sa te superi, n-ai ce-i ierta.
Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare, caci aveam pe cineva pe care nu-l puteam ierta, si a facut Dumnezeu in asa fel sa ma intalnesc cu el pe cand mergeam la spovedanie. Mi-am adus aminte atunci de cuvintele Domnului din Evanghelia aceasta cu robul nemilostiv si mi-am zis: "Rob viclean, iarta daca vrei sa primesti iertare!" Am cazut deci pe grumazul lui, l-am iertat si am ramas in pace si Dumnezeu m-a iertat si pe mine.
Dar am avut altadata niste dusmani pe care nu-i puteam ierta deloc. Vazandu-ma neputincios, m-am rugat la Dumnezeu cu metanii. Va spun acestea, pentru ca sunt cazuri deosebite si grele, neputand sa ierti pe cel care ti-a facut rau. Ce sa faci? Stiind ca nu este nici o scapare, caci Domnul a spus ca trebuie sa iertam din inima, iata ce am facut eu: m-am asezat pe metanii si rugaciuni. La fiecare metanie, inainte de orice altceva ziceam: "Da-mi, Doamne, putere ca sa iert pe vrajmasii mei! Dumnezeu mi-a slobozit inima, a strapuns-o darul Duhului Sfant, a spart gheata, rautatea si lantul care o tinea legata de cel rau si am putut sa iert, si pace s-a facut, iar diavolul s-a sfaramat.
Altadata, spune Mantuitorul ca va fi vai de lume din pricina prilejurilor de pacatuire, fiindca nu se poate sa nu vina si din acestea. Dar, vai de omul acela prin care vine sminteala! Mai de folos ii e lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie inecat in adancul marii. Aceste cuvinte infricosatoare ale Mantuitorului sa ne intre adanc in inima, caci nu ne jucam cu pacatul smintelii. Cine a indraznit sa intoarca pe un crestin de la calea cea buna la pacate, la ratacire, mai bine i-ar fi sa dispara inecat in adancul marii.
Nu exista pacat mai greu ca acesta si sa ne cutremuram cand ne gandim cati propovaduitori are satana, cate unelte are el, care se tin numai de galcevuri, facand sminteli dupa sminteli. Pana si crestinii nostri, in loc sa se uneasca cu totii impotriva vrajmasului diavol, a pacatelor, viciilor si smintelilor, se dusmanesc intre ei, latra si se musca spre paguba si pierzania lor sufleteasca.
O istorioara mult graitoare si foarte potrivita cu cele ce v-am spus, vreau s-o ascultati acum cu atentie: Se zice ca, odata, lupii s-au sfatuit intre ei cum sa atace pe vrajmasii lor, cainii. Astfel, au trimis pe unul dintre ei ca spion printre caini si sa afle cat sunt de tari, pe unde stau ascunsi si cat sunt de uniti. Dupa ce s-a intors lupul spion din misiunea sa, toata gloata lupilor astepta cu atentia incordata si gura cascata sa auda ce le va spune trimisul lor. Acesta s-a suit pe un damb si a inceput sa le graiasca astfel:
 Fratilor, am umblat cu bine pe unde m-ati trimis, aveti cuvantul meu si m-ascultati! Sa nu va temeti, vrajmasii nostri, cainii, nu sunt asa de tari cum ii credem noi. E adevarat ca pe unde am umblat am vazut multime mare de caini, dar am bagat de seama ca periculosi sunt numai cainii cei legati. Cei mai multi insa sunt nelegati si umbla haimanale. Am mai bagat de seama ca sunt mai multe soiuri de caini si multi dintre acestia sunt cei care latra, dar nu musca. Si va mai spun o bucurie mare. Am vazut o alta specie de caini care se muscau unii pe altii si nu le ardea lor sa umble dupa lupi. Se urasc din toata inima, se musca cumplit intre ei si isi ascut dintii unii contra altora si nu impotriva noastra, a lupilor. Asa ca, fiti tari si nu va temeti!
Astfel le vorbi trimisul lupilor, iar toata gloata izbucni in urlete de bucurie, multumiti ca vor face prapad pe unde vor merge. Sfatul lupilor sa stiti ca este sfatul diavolilor, iar vrajmasii caini suntem noi crestinii care nu prezentam nici o primejdie pentru diavoli, fiindca noi crestinii nu stam legati de poruncile Evangheliei, nu stam legati de sfanta biserica care este casa lui Dumnezeu, nu stam legati de pastorii bisericii, ci umblam haimanale dupa poftele si placerile noastre.
Unii mai mult latra decat musca; latra impotriva altora minciuni si calomnii. Altii se musca intre ei, in loc sa-l muste pe diavol prin rugaciuni, cantari si fapte bune. Bietii nostri crestini, asa sunt. Isi ascut dintii unii contra altora, se darama unii pe altii prin fel de fel de sminteli, rataciri si pacate. In acest timp lupii  diavolii  fac prapad in ograda noastra, in casa noastra, intre copii si parinti, intre soti si sotii, si pretutindeni.
Sa ne trezim cu totii, pana nu e prea tarziu, si sa ne rugam la Dumnezeu ca sa ne dea intelepciune si sa nu ne mai sfasiem intre noi, ci sa ne iubim, sa ne iertam si sa ne unim, ca sa biruim pe dusmanul cel mare, diavolul. O fierbinte rugaciune ne trebuie si noua.
Sa ne aducem aminte de toate datoriile noastre pe care le avem la Marele Stapan din ceruri si sa-L rugam cu adanca smerenie, tot timpul vietii noastre, fiindca suntem datori, incat niciodata nu vom putea plati. Sa ne aducem aminte si de cuvintele S. Ap. Pavel care zice: "Cautati cu totii pacea si sfintenia, fara de care nu este mantuire".
Faptele bune primite sunt acelea care sunt facute de acei crestini ce cauta pacea, sfintenia si dragostea si care traiesc in plina armonie cu tovarasii lor. Cei ce iubesc pe vrajmasii lor au cel mai mare avantaj sufletesc pentru ca:
Intai: cel care iubeste pe vrajmasii sai implineste porunca Mantuitorului care zice: "Iubiti pe vrajmasii vostri!".
Al doilea: daca ai iertat, primeste si el iertare de la Dumnezeu pentru toate pacatele facute.
Al treilea: cel care implineste aceasta virtute aduce multa pace si liniste intre oameni.
Al patrulea: cel care iarta aplica cele mai usturatoare bice demonilor care fug ingroziti de omul iertator, fiindca acesta e smerit. De aceea, cel mandru si ingamfat nu iarta.
Al cincilea: Dumnezeu se bucura si se lauda inaintea ingerilor cu astfel de crestin care se aseamana Fiului Sau, Cel care a iertat pe toti hulitorii si rastignitorii Sai, atunci cand a zis: "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac!"
Al saselea: rugaciunile lui sunt ascultate si implinite cat mai curand, fiindca sunt ascultate direct de Tatal de sus, fara nici o piedica.
Al saptelea: unui astfel de crestin ii sunt primite toate jertfele si darurile pe care le aduce la sfanta biserica sau pe care le da de pomana. Numai acestora le sunt primite darurile. Poti sa aduci orice, daca tii dusmanie pe cineva, Domnul Hristos, de aici din biserica, te trimite intai sa te impaci cu cel cu care esti certat si pe urma sa vii sa-ti aduci darul.
Al optulea: crestinul care si-a cerut iertare de la vrajmasii sai, inainte de a merge la spovedanie, primeste si el, cand se spovedeste, iertare de toate pacatele lui, altfel, nu. De asemenea, cand merge la biserica si oriunde, rugaciunea lui este primita si are multa putere inaintea Tronului dumnezeiesc.
Ati auzit, cat de multe daruri primesc de la Dumnezeu cei ce iarta din inima pe vrajmasii lor. Cat de mult se imbogatesc, si ce mari avantaje sufletesti si trupesti au! Sa facem si noi tot asa. Nu exista om, nu exista crestin, care sa nu aiba pe cate cineva care sa-i fi gresit, sau sa nu aiba cate un vrajmas care i-a facut vreun rau.
Sa tinem seama ca nu este alta cale de urmat, daca vrem sa ne mantuim sufletul, decat sa iertam din inima. Iar ca sa fim scutiti si sa nu avem prea multi vrajmasi trebuie sa fim intelepti si sa nu plecam urechea la vorbele unuia sau altuia si, mai ales, sa nu luam in considerare toate nimicurile pe care le auzim. Sa fim si noi intelepti, si orice ne-ar ajunge la urechi, sa trecem prin cele trei site ale inteleptului filosof, Socrate. Aceste trei site sunt:
Intai: sa ai o deplina siguranta ca acele vorbe sunt adevarate si nu auzite de la unii si de la altii.
A doua sita: sa te intrebi daca cuvintele pe care le auzi iti fac vreo placere, sunt de bun folos, iti aduc vreo bucurie sau vreun folos sufletesc.
A treia sita: este absolut necesar sa cunosti cele spuse de altul. Aceasta pentru ca s-ar putea sa fii in vreo primejdie si, daca nu le crezi, poti sa pierzi.
Asa a venit la acest filosof, amintit mai sus, un om grabit si-i spuse:
 Socrate, vreau sa-ti spun ceva grozav despre un prieten al tau. Acesta il intreba calm:
 Da, dar le-ai trecut tu prin cele trei site, aceste vorbe pe care vrei sa mi le spui?
 Nu, raspunse omul. Atunci Socrate incepu sa-i cearna toate vorbele si-i zise zambind:
 Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu esti sigur ca sunt adevarate, fiindca le-ai auzit de la altii, nu esti sigur ca sunt atat de bune si nici de neaparata trebuinta pentru mine, apoi, dragul meu, du-te acasa, ia sapa si lopata si ingroapa bine toate vorbele pe care voiai sa mi le spui, ca eu nu am de ce sa le ascult.
Asa sa facem si noi cu cei ce vin cu lingusiri, cu minciuni, cu calomnii, ca sa ni le spuna la ureche impotriva aproapelui nostru. Numai asa vom reusi sa nu ne facem multi dusmani, iar daca tot nu scapam, sa ne straduim, mai ales, sa nu ne facem dusmani din prietenii cei mai apropiati, caci aceasta urmareste diavolul. Pe crestinii cei buni care se iubesc vrea sa-i invrajbeasca, sa se manance intre ei, asa cum am auzit mai inainte.
Frati crestini, se spune in Vechiul Testament ca, la potop, Noe a chemat si a bagat in corabie cate o pereche din toate animalele si pasarile pamantului. Fiind ele in corabie, in timpul potopului nu s-au luat la bataie sau sa se manance una pe alta. Sf. Carte ne spune ca erau infricosate si toate stau triste si cu frica mare, pentru ca simteau mania si razbunarea lui Dumnezeu asupra intregii suflari pamantesti.
Sa luam aminte si noi, caci e timpul de pe urma, e potopul cel grozav. Urla valurile, urla marea infuriata! Dumnezeu e suparat pe noi. Toti sfintii ne compatimesc, iar ingerii ne intreaba: "Crestini, unde-i credinta voastra? Crestini, impacati-va unul cu altul! Nu simtiti voi mania lui Dumnezeu, nu simtiti voi ca Dumnezeu va ia painea de la gura? Crestini, treziti-va!"
Daca animalele acelea din corabie erau infricosate, cu atat mai mult trebuie sa ne infricosam noi, cu atat mai mult trebuie sa ne temem de mania lui Dumnezeu, caci potopul faradelegilor de afara urla si valurile ne ingrozesc. Sa lasam mania, sa lasam pacatul, sa lasam toate si sa stam cu frica! Sa luam aminte si sa alergam inaintea lui Dumnezeu si in Casa Lui prea sfanta ca sa ne salvam!
Sa ne aducem aminte de aceste animale si noi crestinii si sa lasam toata rautatea si dusmania la o parte, caci nu stim ziua de maine, cand vom fi despartiti de toate si vom fi si noi chemati sa dam socoteala Stapanului de tot ce am facut in viata noastra.

Rugaciune
O, Prea Bun si nemarginit Parinte si Stapan a toate, cadem cu umilinta la picioarele Tale si iti cerem iertare de toate relele si de toate pacatele pe care le-am facut.
Ingaduieste-ne putin ca sa platim toti toata datoria catre Tine, caci stim bine ca datoria noastra nu este numai de 10.000 de dinari, ci suntem datori vanduti.
Fie-Ti mila de noi dupa mare mila Ta. Iti oferim inima noastra infranta si smerita si iti marturisim ca vom face pace cu toti vrajmasii nostri. Iti oferim vointa de a ierta sincer pe toti acei care ne-au suparat.
Iarta-ne si da-ne putere sa iertam si sa fim cu totii in pace si buna intelegere, iar sufletul si viata noastra sa fie ale Tale in veci de veci
. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu