„Înainte de toate,
trebuie să facem pocăinţă” - Staretul Tadei
Suferim pentru că
gândurile şi dorinţele noastre sânt rele. Noi înşine ni le-am pricinuit, căci
poporul nostru nu are pocăinţă. Nu au pocăinţă nici cei credincioşi, ca să nu
mai vorbim de cei necredincioşi! Cincizeci de ani de comunism au făcut mult
rău, mai mult decât 500 de ani de robie sub turci. Atât de mult a îndepărtat
răul acesta pe popor de Dumnezeu, omule! Şi tocmai aceste gânduri şi dorinţe
rele au nimicit înţelegerea şi pacea, pur şi simplu le-au năruit şi au dat
roade rele şi grele. Noi înşine suntem vinovaţi pentru toate acestea. Adunăm
roadele gândurilor şi dorinţelor noastre…
Pocăinţa trebuie
înnoită. Aceasta înseamnă nu numai spovedanie la duhovnic, deşi este nevoie şi
de ea pentru slobozirea omului de gândurile rele, ci pocăinţa înseamnă
întoarcere către Binele desăvârşit. Aşadar, întoarcere către Dumnezeu, căci
Binele desăvârşit este Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem cu inima spre Dumnezeu
şi să cerem pace de la Domnul, să ne dea putere să fim buni.
Pentru binele nostru,
să avem gânduri şi dorinţe bune. Noi nu facem asta, şi de aceea suferim.
Dumnezeu este în noi, şi pentru că El este dragoste, nu va tulbura voia noastră
slobodă. Ţinem în noi mult rău şi la un moment dat acesta iese la iveală: şi în
familie, şi la locul de muncă, şi în societate. În cele din urmă, totul se
sfârşeşte în suferinţe grozave. Iată, priviţi încotro mergem!…
Şi răul nu este numai
în noi, ci în întreaga lume. Dar mai cu seamă în noi, căci suntem totuşi aleşi
de Domnul, suntem creştini. Sânt multe suflete din neamul nostru care au
pătimit pentru Domnul, şi care se roagă Lui şi Maicii Domnului, dar noi
împiedicăm toate acestea prin gândurile şi dorinţele noastre. Cu toate acestea,
Domnul ne apără, ne apără mult… Trebuie să ne slobozim de răul din noi.
Avem istoria
israilitenilor. Vechiul Legământ este în cea mai mare parte istorie. De câte
ori poporul israilitean se lepăda de Domnul, poporul mic al filistenilor îl
decima şi îl subjuga, şi mult suferea poporul evreiesc. De câte ori
israilitenii se pocăiau şi se întorceau la Dumnezeu, îi supuneau pe duşmani cu
oameni puţini. În Cartea Judecătorilor avem pilda lui Ghedeon, care cu trei sute
de israiliteni, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-a biruit pe madianiţii cei mulţi ca
nisipul ţărmurilor mării. Ghedeon a adunat mai întâi oaste multă de israiliteni
şi plănuia să se împotrivească madianiţilor. Dar Domnul i-a spus: „Este prea
mult norod cu tine”, aşa încât Ghedeon a lăsat o mare parte din oşteni la
casele lor. Şi i s-a arătat Domnul din nou şi i-a spus ca pe cei ce au rămas să
îi ducă la apă şi să îi cerceteze bine, deoparte. „Fiecare ostaş care va lipăi
apa cu limba din pumni, pe acela să-l pui deoparte”. Iar pe cei ce se vor pleca
în genunchi să bea apă, pe aceia să nu-i ia în seamă, ci să-i pună deoparte
numai pe cei ce vor lua apă în pumni. A ales cu totul trei sute de ostaşi –
numai trei sute, din atâta mulţime de oaste! Atunci i s-a arătat Domnul din nou lui Ghedeon şi i-a
spus: „Cu ei să mergi împotriva lui Madian”. „Dar cum voi
merge cu trei sute de oameni împotriva unei aşa mulţimi de oaste?” „Vei birui
cu trei sute de oameni!” Şi oastea madianită a fost zdrobită.
Iată ce înseamnă Domnul
şi puterea Lui! Noi suntem un neam mic, dar, dacă suntem uniţi în cuget pe
calea lui Dumnezeu, nici un vrăjmaş nu ne-ar putea sta în cale. Căci în noi se
află atunci puterea dumnezeiască, şi aceasta – puterea dumnezeiască unită –
aceasta este puterea, omule! De unul, fug mii! Iar acolo, la vrăjmaşul, este
dezbinare. Dar tu dovedeşte asta! Cum să spui asta, când frate pe frate nu
poate răbda… Iată ce înseamnă: cu oameni puţini poate fi biruit un duşman mult
mai mare şi mai puternic.
Sursa: Sf. Man.
Pantocrator(Din cartea Stareţului Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa – „Cum îţi
sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa”, Ed. Predania, Bucureşti, 2007). Articol
aparut in nr. 10 al revistei “Familia Ortodoxa”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu