Numeroase sunt valurile şi puternic curentul, dar nu mă tem de înec pentru că stau pe stâncă. Hristos este la cârmă iar corabia nu poate să se scufunde. Să mă tem de vrăjmaşi ? Dar Hristos este arma mea. Nu mă tem de război pentru că El este în fruntea oştii şi Îl am scut puternic. Să mă tem că-mi pierd onorurile, rangurile ori cinstea de la oameni ? Dar ele nu valorează nimic pe lângă slava ce mi-o poate oferi Hristos în Cer.
Să mă tem de pierderea bunurilor pământeşti ? Dar n-am adus nimic în lume, şi nu pot lua nimic din ea şi nu am nimic. Să-mi fie teamă de lume ? Dar ea nu mă iubeşte, ei nu-i pasă de mine; singur Hristos mă mai iubeşte. Să-mi lipesc inima de dulceţile acestei lumi ? Dar ele sunt înşelătoare, praf şi cenuşă, deşertăciunea deşertăciunilor.
Să mă tem de spinii ce-mi împresoară cărarea ? Dar ei mă-nvrednicesc de o cunună mai strălucitoare în Ceruri. Să mă tem că-mi vor ucide trupul ? Dar ei nu se pot atinge de sufletul meu. Nu mă tem de moarte căci Hristos este Viaţa mea iar moartea-mi este un câştig, ea mă-mpreunează cu Hristos. Cu o moarte…toţi suntem datori. Nu mă tem de sărăcie, de bogăţie n-am nevoie !!!
Toate le pot întru Hristos, fără El sunt nimic. Cât sunt cu El, inima mea este neînfricată iar pe fruntea mea scrie: biruinţă !!!
Sursa: Parohia Manzanares
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu